dragostea cere sacrificii?(viziune ampla interpretabila)

o lume goala
o masa,un scaun si liniste in jur
doua cesti de cafea si doi oameni
o dilema

ea a luat loc langa picioarele lui.el statea pe singurul scaun prezent si isi savura cafeaua incet..din ce in ce mai rar,inghititura cu inghititura si simtea cum ii este cuprins tot corpul de o amorteala..o simtea pe ea din ce in ce mai aproape de el.
ii strangea picioarele cu atata caldura incat cu fiecare strop de cafea inghitit simtea cum inima ii ordona sa nu mai respire..parca il facea sa se supuna vointei ei,aceea de a-i acorda atentie ,fiintei care a indraznit sa il cuprinda din senin atunci cand el se credea linistit si fericit.
soarbe o ultima inghititura pe care o inghite mai mult in sec si pune ceasca pe singura masa din jur..aceeasi liniste mormantala,nimeni nu spune nimic..totul e alb si negru.
el simte cum incet incet golul din jur se coloreaza..mai intai in galbui , mai apoi in aramiu..parca aude si un sunet indepartat..poate doar i se pare..poate nici ea nu era la picioarele lui,poate totul era o iluzie,o credinta puternica,o traire ascunsa.
corpul lui savura caldura care deja ii ajunsese in piept si care ii facea inima sa bata din ce in ce mai tare..dar brusc ea se departeaza,isi ia cea de-a doua ceasca de cafea care era prezenta pe masa din jur si se departeaza.
el se uita la ea..o admira,vede o femeie puternica si matura,vede un copil razgaiat si mofturos,vede multe lucruri:bune,rele dar tot nu-si poate lua ochii de la ea.
respiratia se coordona cu bataile inimii si totul devine asemeni unui cantec la unisol..precizie si curaj..se ridica si se duce la ea.
ea nu-l priveste stiind ceea ce facuse.el ii ia ceasca de cafea si o pune la loc pe masa..o ia de mana si o trage spre scaunul unde statuse el mai devreme.
cu o privire o indeamna sa stea pe scaun..ea ezita..el ii mai arunca inca o privire, convingatoare de data aceasta, si ea se aseaza.
el se apleaca si ii strange picioarele cu aceeasi caldura cu care mai devreme ea l-a cucerit si ii saruta cu patima varful degetelor.

totul se schimba
apar culori viu colorate
dispar cestile de cafea si in schimbul acestora pe masa apare un covrig si un pahar de vin rosu
ei stau si de data asta in acceasi pozitie..culorile viu colorate aproape ii fac sa-si ascunda privirile.

trece timpul..trec zile,luni,ani..decenii

culoarea vinului devine dintr-un rosu aprins unul sangeriu
covrigul parca s-a uscat si el
si cu toate astea cei doi tot imbratisati raman..culorile parca naspresc in fata fericirii ce o reflecta.el tot la picioarele ei a ramas,inca ii saruta varful degetelor,iar ea la fel de zambitoare este,exact ca in prima zi cand l-a cucerit.
el pentru ea a pierdut notiunea timpului,pentru ea si-a pierdut si viata..acum asemeni covrigului incepe sa imbatraneasca,au trecut anii peste el ..dar ce conteaza,inima ii bate la fel ca atunci.
ea este la fel de fericita si il vede la fel de chipes,el de asemenea vede in ea o divinitate a frumusetii,chiar daca timpul si-a facut lucrarea asupra trupurilor lor
e aproape timpul..e tarziu..
ea vrea sa-i spuna ceva..incearca sa-i spuna ca nu l-a tinut la picioarele ei din egoism sau supunere,el nu o aude..nici nu trebuie,el stie ca l-a protejat stand acolo ca un copil mic neglijent.ar fi vrut sa se ridice asupra ei,sa fie invers,dar cum poate el lupta contra inimii?cum poate el sa lupre contra ei cand stie ca-i vrea binele..incearca sa-i multumeasca pentru timpul petrecut impreuna
,dar nici ea nu-l aude..si nici nu trebuie, pentru ca il intelege din priviri,il induioseaza pana la lacrimi cand ii schiteaza cata fericire i-a adus fiind acolo langa ea sarutandu-i varful degetelor in semn de respect si iubire
ah ce clipe..si ce tarziu este acum..
culorile se sting din ce in ce mai mult..dar ce mai conteaza o clipa cand au trecut decenii si ei au fost acolo unul pentru celalalt,ea mangaindu-l pe cap si el incalzindu-o cu o imbratisare.
lui i se face sete,desi stie ca nu trebuie sa bea din vinul statut pe masa..nu trebuie sa o lase singura.
covrigul dispare.. ea se ingrijoreaza si incearca sa-l stranga in brate sa-l faca sa uite de sete,dar nu reuseste..se simte grea,abia daca isi mai poate misca picioarele din loc..o clipa si el este deja pierdut.
ia paharul in mana si soarbe o inghititura..dispare..pleaca din lumea ei..revine in locul in care au inceput toate,se simte iar singur si ii duce dorul,regreta ca a patimit la o mica inghititura in schimbul ei.a pierdut-o acum si culorile redevin de un alb si negru mat

ea varsa acum lacrimi si simte cum disperarea o acapareaza..ce trist..atat timp de fericire si totul se naruie dintr-o data..incearca sa se ridice sa soarba si ea o inghititura de vin din paharul ispititor..parca i se face din ce in ce mai sete gandindu-se la el.. cu o ultima putere se ridica si isi varsa amarul asupra paharului de vin..paharul cade si se sparge..in urma o picatura isi gaseste drumul spre izbavire printre buzele odata carnoase ale ei spre infinitul spart in mii de bucatele ale paharului..
ea dispare,la fel si aceasta lume care parea aievea
dar nu dispare de tot,ea se intoarce de unde a inceput totul,dar nu degeaba
se intoarce pentru el,pentru a-l mai face sa se indragosteasca o data de ea si sa mai petreaca decenii impruna fericiti..poate secole..si face asta de infinituri de ori , caci ea nu il poate uita fiind cea care a baut din sacrificiu pentru el otrava ramasa..dar el o uita de fiecare data si tot de fiecare data se indragosteste de ea, simte fericirea si iubirea la fel si moare in acelasi mod

dar ce mai conteaza cand ea il simte alaturi..nu vrea sa stie nimic altceva decat ca ii sta la picioare si incearca sa-l protejeze,de fiecare data,de mii si milioane de ori si moare tot de atataea ori..
se sacrifica pentru el,iar el face aceleasi greseli..

sunt doar un scriitor nepriceput dar cred cu tarie
ca
dragostea intr-adevar cere sacrificii